Istoric

     Între actele care s-au găsit în arhiva şcolii noasre era şi un ştat de retribuire datat 12 octombrie 1874 privind pe învăţătorul DUMITRU NEGRUŢIU ,acesta fiind până în prezent primul act,document oficial care atestă înfiinţarea şcolii din satul Pogoneşti .

     Acesta s-a preocupat pentru găsirea şi închirierea unei camere în sat în vederea funcţionării şcolii .Prima dată şcoala a funcţionat în casa cetăţeanului IVAN APOSTU ,timp de 7 ani ,adică până în anul 1891 .Cu toate intervenţiile făcute  de  învăţătorul şi directorul şcolii ( în acelaşi timp) la organele de conducere ale comunei ,nu s-au luat măsuri pentru construirea unui local de şcoală propriu ,aceasta funcţionând ,de data aceasta ,la cetăţeanul APOSTU  CONSTANTIN până în anul 1901.De la această dată până în vara anului 1909 ,şcoala a funcţionat într-o cameră închiriată de la cetăţeanul GHEORGHE STOIAN.

     Din procesele verbale întocmite de organele de control ale revizoratelor şcolare din vremea acea rezultă foarte multe neajunsuri legate de spaţiul de şcolarizare şi lipsa materialului .În anul 1904,când a funcţionat ca învăţător EMANOIL COLEA ,se arată că localul închiriat se afla într-o stare de ruină ,acoperişul   fiind spart ,astfel că pe timp de ploaie se suspendau cursurile .

     În anul 1907 prin strădaniile învăţătorului ALEXANDRU COZMA împreună cu primarul comunei şi cu NICOLAE BICHILIE –un arendaş,s-au luat măsuri pentru proiectarea şi construirea unui local de  şcoală propriu ,pe terenul actual al Şcolii Pogoneşti, iar în vara anului 1909 s-a terminat construcţia localului propriu format dintr-o singură sală de clasă ,aceasta dându-se în folosinţă .Construit din chirpici ,localul a înglobat munca cetăţenilor din sat şi a Comitetului şcolar ,în frunte cu învăţătorul ALEXANDRU COZMA şi cetăţenii SOFRONE ŞERBAN ,IOAN ŞTEFAN şi alţii.

     Tot în această perioadă au fost făcute unele propuneri către primărie pentru aprobarea terenului necesar pentru grădină şi curtea de joc .

     În timpul primului război mondial ,localul şcolii fiind ocupat de trupe ,cursurile elevilor s-au întrerupt .Începând cu data de 14 ianuarie până la 21 ianuarie 1917 localul şcolii a fost deteriorat şi parţial distrus .

     După renovare ,localul a funcţionat în continuarie cu o singură sală de clasă pus un antret şi o cancelarie până la 23 noiembrie 1926, când a venit ca învăţător şi director DRĂGĂNESCU GHEORGHE cu soţia sa, DRĂGĂNESCU ELENA .Până în anul 1930 au mai fost construite două camere de locuit ,anexate vechii construcţii .

     În activitatea directorului DRĂGĂNESCU GHEORGHE au existat preocupări multiple pentru asigurarea spaţiului de şcolarizare corespunzător ,activizarea Comitetului şcolar din acel  timp pentru reparatia scolii,asigurarea mobilierului necesar,înfiintarea unei biblioteci şcolare ,construirea gardului în jurul şcolii şi  obţinerea terenului pentru grădină şcolară.

     Din anul 1930 până în anul 1940 localul şcolii a fost reparat de două ori de către Comitetul şcolar ,odată în 1935  şi a doua oară în 1939 cu fonduri rezultate din contribuţia cetăţenilor din sat şi cu o infimă sumă de 10.654 lei de la bugetul şcolii.

     În cutremurului din anul 1940 şcoala a fost foarte grav avariată ,localitatea fiind foarte aproape de zona seismică-Curbura Carprţilor .Cu toate greutăţile pricinuite de cutremur , cât şi cele provenite în timpul celui de-al II-lea război mondial ,prin grija celor doi învăţători (soţ-soţie) ,localul şcolii a fost renovat, şcoala continuând să funcţioneze în condiţii normale.

Pentru extinderea spaţiului de şcolarizare, în 1946 a fost obţinută o sală de clasă în incinta Primăriei Pogoneşti ,local vecin cu al şcolii (aceeasi curte).

     În anul 1951 ,prin grija directorului GHEORGHE PINTILIE  s-a mai construit o sala de clasa la nord de cea veche, iar în anul 1952 ,odată cu desfiinţarea comunei Pogoneşti ( ca primarie ) şi trecerea la comuna Iveşti  şcoala a mai putut folosi o sală de clasă în fostul local al primăriei .

Datorită creşterii numerice a populaţiei şcolare şi a generalizării învăţământului de 8 ani , la cererea conducerii şcolii ,a directorului POPA NICOLAE în anii  1962-1963 s-au mai construit două săli de clasă în partea de sud a construcţiei vechi.

Populaţia şcolară creştea tot mai mult şi era nevoie în continuare de extinderea spaţiului de şcolarizare .Astfel că în anii 1967-1968 ,când la Şcoala Pogoneşti era director ,învăţător IORDACHE ION VASILE se mai construiesc două săli de clasă în partea de nord anexate vechii construcţii .

     Între timp se declară generalizarea învăţământului de 10 ani .În acea vreme existau multe clase paralele şi un număr mare de copii .În aceste condiţii ,în 1970 cele două săli de la fosta primărie care erau 4m/4m trebuiau modificate,mărite , şi astfel Primăria Iveşti (primar –VIŞAN IOAN) aprobă propunerea făcută  de directorul şcolii –învăţător ANDREI DUMITRU ,în acest sens ,localul fostei primării beneficiind de o reparaţie capitală ,sălile de clasă ajungând la dimensiunile de 8/4 m .

     La  începutul anilor *70 ,având în vedere necesitatea pregătirii tehnico-productive a elevilor ,mai ales cei din clasa a IX –a  şi a X-a ,s-au organizat în localul grădiniţei de copii Pogoneşti două ateliere ,unul pentru lăcătuşerie şi celălalt pentru croitorie dotate cu scule şi materiale necesare .

     În aceste condiţii de spaţiu cu 6 săli de clasă în localul propriu şi 2 săli de clasă în localul anexă se lucrează până în primăvara anului 2004 când se reînfiinţează comuna Pogoneşti şi se pierd cele două săli de clasă prin amenajarea birourilor pentru primărie .

     În anii 1999-2000 Şcoala Pogoneşti, ca şi alte şcoli din judeţ ,beneficiază de un proiect de reabilitare finanţat de Banca Mondială .Prin acest proiect , cu toate că populaţia  şcolară era destul de mare -5 clase la I-IV  şi 5 clase la V-VIII numărul sălilor de clasă este micşorat ,şcoala rămânând cu doar 4 săli de clasă  , astfel că organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ devine foarte greoaie cu lucru în două schimburi de la orele 8,00 la orele 19,00 cu elevi ce parcurg zilnic 3 Km ,adică  distanţa şcoală-casă , în condiţiile de toamnă –iarnă când  întunecă în jurul orelor 16,00.

     În aceste condiţii conducerea şcolii este nevoită să amenajeze încă o sală de clasă în locul prevăzut pentu pauza copiilor ,astfel că în prezent şcoala dispune de 5 săli de clasă .

     La solicitarea doamnei director a şcolii din perioada 2006-2011,profesor PODOLEANU IOANA ,primăria Pogoneşti ,Consiliul local al comunei a aprobat extinderea spaţiului de şcolarizare cu încă 4 săli de clasă în aşa fel ca toate clasele I-VIII să poată funcţiona într-un singur schimb ,ceea ce a dus la o mai bună desfăşurare a procesului de învăţământ .

     Dezvoltarea profesională continuă, iniţiativa, eficienţa, lucrul în echipă, comunicarea şi creativitatea sunt caracteristicile echipei şcolii.

     Identificarea nevoilor de educaţie şi profesionalizare ale comunităţii locale, în acord cu evoluţia pieţei muncii, au impus elaborarea unei strategii de marketing educaţional care vizează creşterea impactului şi a eficienţei activităţilor desfăşurate de Inspectoratul Şcolar şi unităţile de învăţământ preuniversitar.

Între actele care s-au găsit în arhiva şcolii noasre era şi un ştat de retribuire datat 12 octombrie 1874 privind pe învăţătorul DUMITRU NEGRUŢIU ,acesta fiind până în prezent primul act,document oficial care atestă înfiinţarea şcolii din satul Pogoneşti .

Acesta s-a preocupat pentru găsirea şi închirierea unei camere în sat în vederea funcţionării şcolii .Prima dată şcoala a funcţionat în casa cetăţeanului IVAN APOSTU ,timp de 7 ani ,adică până în anul 1891 .Cu toate intervenţiile făcute  de  învăţătorul şi directorul şcolii ( în acelaşi timp) la organele de conducere ale comunei ,nu s-au luat măsuri pentru construirea unui local de şcoală propriu ,aceasta funcţionând ,de data aceasta ,la cetăţeanul APOSTU  CONSTANTIN până în anul 1901.De la această dată până în vara anului 1909 ,şcoala a funcţionat într-o cameră închiriată de la cetăţeanul GHEORGHE STOIAN.

Din procesele verbale întocmite de organele de control ale revizoratelor şcolare din vremea acea rezultă foarte multe neajunsuri legate de spaţiul de şcolarizare şi lipsa materialului .În anul 1904,când a funcţionat ca învăţător EMANOIL COLEA ,se arată că localul închiriat se afla într-o stare de ruină ,acoperişul   fiind spart ,astfel că pe timp de ploaie se suspendau cursurile .

În anul 1907 prin strădaniile învăţătorului ALEXANDRU COZMA împreună cu primarul comunei şi cu NICOLAE BICHILIE –un arendaş,s-au luat măsuri pentru proiectarea şi construirea unui local de  şcoală propriu ,pe terenul actual al Şcolii Pogoneşti, iar în vara anului 1909 s-a terminat construcţia localului propriu format dintr-o singură sală de clasă ,aceasta dându-se în folosinţă .Construit din chirpici ,localul a înglobat munca cetăţenilor din sat şi a Comitetului şcolar ,în frunte cu învăţătorul ALEXANDRU COZMA şi cetăţenii SOFRONE ŞERBAN ,IOAN ŞTEFAN şi alţii.

Tot în această perioadă au fost făcute unele propuneri către primărie pentru aprobarea terenului necesar pentru grădină şi curtea de joc .

În timpul primului război mondial ,localul şcolii fiind ocupat de trupe ,cursurile elevilor s-au întrerupt .Începând cu data de 14 ianuarie până la 21 ianuarie 1917 localul şcolii a fost deteriorat şi parţial distrus .

După renovare ,localul a funcţionat în continuarie cu o singură sală de clasă pus un antret şi o cancelarie până la 23 noiembrie 1926, când a venit ca învăţător şi director DRĂGĂNESCU GHEORGHE cu soţia sa, DRĂGĂNESCU ELENA .Până în anul 1930 au mai fost construite două camere de locuit ,anexate vechii construcţii .

În activitatea directorului DRĂGĂNESCU GHEORGHE au existat preocupări multiple pentru asigurarea spaţiului de şcolarizare corespunzător ,activizarea Comitetului şcolar din acel  timp pentru reparatia scolii,asigurarea mobilierului necesar,înfiintarea unei biblioteci şcolare ,construirea gardului în jurul şcolii şi  obţinerea terenului pentru grădină şcolară.

Din anul 1930 până în anul 1940 localul şcolii a fost reparat de două ori de către Comitetul şcolar ,odată în 1935  şi a doua oară în 1939 cu fonduri rezultate din contribuţia cetăţenilor din sat şi cu o infimă sumă de 10.654 lei de la bugetul şcolii.

În cutremurului din anul 1940 şcoala a fost foarte grav avariată ,localitatea fiind foarte aproape de zona seismică-Curbura Carprţilor .Cu toate greutăţile pricinuite de cutremur , cât şi cele provenite în timpul celui de-al II-lea război mondial ,prin grija celor doi învăţători (soţ-soţie) ,localul şcolii a fost renovat, şcoala continuând să funcţioneze în condiţii normale.

Pentru extinderea spaţiului de şcolarizare, în 1946 a fost obţinută o sală de clasă în incinta Primăriei Pogoneşti ,local vecin cu al şcolii (aceeasi curte).

În anul 1951 ,prin grija directorului GHEORGHE PINTILIE  s-a mai construit o sala de clasa la nord de cea veche, iar în anul 1952 ,odată cu desfiinţarea comunei Pogoneşti ( ca primarie ) şi trecerea la comuna Iveşti  şcoala a mai putut folosi o sală de clasă în fostul local al primăriei .

Datorită creşterii numerice a populaţiei şcolare şi a generalizării învăţământului de 8 ani , la cererea conducerii şcolii ,a directorului POPA NICOLAE în anii  1962-1963 s-au mai construit două săli de clasă în partea de sud a construcţiei vechi.

Populaţia şcolară creştea tot mai mult şi era nevoie în continuare de extinderea spaţiului de şcolarizare .Astfel că în anii 1967-1968 ,când la Şcoala Pogoneşti era director ,învăţător IORDACHE ION VASILE se mai construiesc două săli de clasă în partea de nord anexate vechii construcţii .

Între timp se declară generalizarea învăţământului de 10 ani .În acea vreme existau multe clase paralele şi un număr mare de copii .În aceste condiţii ,în 1970 cele două săli de la fosta primărie care erau 4m/4m trebuiau modificate,mărite , şi astfel Primăria Iveşti (primar –VIŞAN IOAN) aprobă propunerea făcută  de directorul şcolii –învăţător ANDREI DUMITRU ,în acest sens ,localul fostei primării beneficiind de o reparaţie capitală ,sălile de clasă ajungând la dimensiunile de 8/4 m .

La  începutul anilor *70 ,având în vedere necesitatea pregătirii tehnico-productive a elevilor ,mai ales cei din clasa a IX –a  şi a X-a ,s-au organizat în localul grădiniţei de copii Pogoneşti două ateliere ,unul pentru lăcătuşerie şi celălalt pentru croitorie dotate cu scule şi materiale necesare .

În aceste condiţii de spaţiu cu 6 săli de clasă în localul propriu şi 2 săli de clasă în localul anexă se lucrează până în primăvara anului 2004 când se reînfiinţează comuna Pogoneşti şi se pierd cele două săli de clasă prin amenajarea birourilor pentru primărie .

În anii 1999-2000 Şcoala Pogoneşti, ca şi alte şcoli din judeţ ,beneficiază de un proiect de reabilitare finanţat de Banca Mondială .Prin acest proiect , cu toate că populaţia  şcolară era destul de mare -5 clase la I-IV  şi 5 clase la V-VIII numărul sălilor de clasă este micşorat ,şcoala rămânând cu doar 4 săli de clasă  , astfel că organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ devine foarte greoaie cu lucru în două schimburi de la orele 8,00 la orele 19,00 cu elevi ce parcurg zilnic 3 Km ,adică  distanţa şcoală-casă , în condiţiile de toamnă –iarnă când  întunecă în jurul orelor 16,00.

În aceste condiţii conducerea şcolii este nevoită să amenajeze încă o sală de clasă în locul prevăzut pentu pauza copiilor ,astfel că în prezent şcoala dispune de 5 săli de clasă .

La solicitarea doamnei director a şcolii din perioada 2006-2011,profesor PODOLEANU IOANA ,primăria Pogoneşti ,Consiliul local al comunei a aprobat extinderea spaţiului de şcolarizare cu încă 4 săli de clasă în aşa fel ca toate clasele I-VIII să poată funcţiona într-un singur schimb ,ceea ce a dus la o mai bună desfăşurare a procesului de învăţământ .

Dezvoltarea profesională continuă, iniţiativa, eficienţa, lucrul în echipă, comunicarea şi creativitatea sunt caracteristicile echipei şcolii.

Identificarea nevoilor de educaţie şi profesionalizare ale comunităţii locale, în acord cu evoluţia pieţei muncii, au impus elaborarea unei strategii de marketing educaţional care vizează creşterea impactului şi a eficienţei activităţilor desfăşurate de Inspectoratul Şcolar şi unităţile de învăţământ preuniversitar.